Cristina Gora
-
Da, am auzit discuții. De exemplu, tot la chimioterapie era o cucoană. Și când… că, având în vedere că stai ceva timp la chimioterapie, lumea întreabă: și ce ai făcut și cum a fost. Și mă întreba pe mine: dar nu ți-e frică că ți-a știrbit din feminitate? Exact așa. Țin minte și acum că m-a… mi s-a părut… îmi venea să-i dau cu ceva în cap. Zic: nu, nu mi se pare că mi-a stârnit niciun fel de feminitate. Și dorința mea a fost să trăiesc și este să trăiesc. Adică nu… trecând peste absolut orice, cred că e cel mai important.
În 2015, în vară... deci sunt aproape 9 ani. Și m-am dus la un control de rutină. Adică nu s-a … pur și simplu mamelonul drept, rămânea un pic mai întărit decât …și după perioada de menstruație, un pic mai întărit decât cel stâng. Și am făcut ecografia. Am zis că mergem și la mamografie. După mamografie, m-a trimis la CT. Și la CT am avut confirmarea. Și a zis: păi este pe mamelon și trebuie să faci mastectomie totală, obligatoriu. Adică nu pot să zic că faci sector ca la celelalte, că ai un ganglion, că este un chist, că nu știu ce. Nu. Facem mastectomie totală. A zis: operația poți s-o faci și acum, poți să o faci și peste 2 luni, adică să te duci în vacanță și să stai liniștită, să nu te intereseze. Am zis: ești nebun. Cum naiba să stau atâta, când știi că ai ceva? A zis: acum nu îți închipui că se dezvoltă atât de repede. Am zis nu, facem, când putem? Care e prima zi de operație? Și a zis: 1 iulie. Eram în 27, cred. Era weekend-ul între.
Aveam nevoie de persoană de contact. Și atunci l-am sunat pe fratele meu. I-am zis: păi, uite, asta-i treaba, este corect. Nu, că să mergem și la a doua opinie. Și am mers și la a doua opinie, la o doctoriță, tot așa, care era pe oncologie, și a zis da, e confirmat, e corect diagnosticul, asta trebuie să faci.
Mi-a făcut scintigrafie înainte de operație. Și la scintigrafie am întâlnit o doamnă care la 50 de ani făcuse o operație similară și avea 73 de ani și era la celălalt sân cu cancer, din nou, după 23 de ani. Și am zis că nu se poate așa ceva. Mă duc și îi tai pe amândoi. Eu nu mai trec a doua oară prin așa ceva. Și m-am dus. A venit doctorul și i-am zis: vreau să îi tăiem pe amândoi. Că ești sigură? Că așa și pe dincolo, că stai să vezi că… Zic da, îi tăiem pe amândoi. Acuma, eu n-am fost foarte impresionată de ceea ce s-a întâmplat. Adică am luat-o ca atare. Asta este, e în mine, este… Trebuie să-l scoatem afară, trebuie să scăpăm de el repede și fără niciun fel de probleme. Facem totul ca să trăim, fără să mă intereseze alte lucruri legate de aspectul… cum o să arăt… vai, ce… Și n-am fost... Adică nu m-am stresat din cauza asta foarte mult.
Și am zis: mastectomie totală. Și el a zis: bine, în regulă. Și am făcut mastectomie totală. Au făcut și la celălalt după, au luat probe pentru biopsie și nu avea nimic. Adică era sănătos, nu era absolut niciun fel de problemă cu el. Dar oricum și la celelalte investigații ieșise că nu. Dar, ca să fie siguri…
A fost stadiul 2. Pai asta după biopsie află. A trebuit să fac și chimioterapie. Am avut ganglioni prinși, am avut 2 ganglioni prinși. Asta este problema cu chimioterapia. Pe vremea aia, era cumplită pentru că era spațiu mic, impropriu. Adică stăteai pe un scaun, de multe ori nu aveai unde să te miști, să te… Stăteai pe culoarul spitalului, adică, mă rog, pe secție, pentru că erau foarte, foarte mulți oameni. Medicamentele veneau târziu. Ne chemau dimineața devreme să ne facă analizele. După aceea ne băgau la... Așteptam până ieșeau analizele, până erau prelucrate. După care veneai a doua zi dimineață, te chemau tot dimineață la ora 7 și veneau medicamentele, uneori și la 3 după-masa. Adică stăteai pur și simplu. Și după aia începea calvarul cu chimioterapia.
Am reușit să duc cele șapte ședințe de chimioterapie, după care au zis: pentru că ai avut doi ganglioni scoși și ar trebui să faci și radioterapie.
Nici acum părinții mei nu știu. Adică… că n-aveam ce să le spun, în condițiile în care nu aveau cu ce să mă ajute. Oricum, maică-mea stă la țară, are o căsuță acolo. Taică-miu era în București, dar ce să facă, să se gândească: aoleu, copilu meu moare! Cum se gândesc în general părinții - primul lucru, când aud de cancer și de boli din astea de care se moare în general, din care se moare în general. Pentru că nu-i ajută la nimic, absolut la nimic să afle și de ce să-și facă niște probleme și să …nu văd de ce le-aș spune așa ceva.
Și a fost foarte drăguț că mama a venit la vot. Acum vorbesc… în perioada aceea, imediat. Și îmi făceam probleme. Stai să vezi că o să vadă. Îmi pun o geacă. Era vară. Nu, nu și-a dat seama. Am purtat un tricou normal, asta e, vede, vede, îi spun. Nu e niciun fel de problemă. Am observat că nu m-a întrebat absolut nimic. Nu și-a dat seama. Cred că vezi un om și de exemplu, legat de feminitate, nu sânii erau lucrul la care te uiți prima oară sau…
Cel mai bun lucru pe care poți să-l faci este să fii prieten cu corpul tău și în permanență să-ți dai seama ce s-a modificat, cum s-a modificat, în ce.. de… vorbesc de aspect, de ceea ce simți și să mergi la medic, așa cum sunt - buni, răi... Nu e plăcut. Dar ajută.
Nu, nu m-a deranjat niciodată chestia că i-am tăiat pe amândoi și nu mă deranjează nici acum. Și nu, nu stau să îmi pun bluze care să nu fie mulate sau să port lucruri largi, ca să… nu. Pur și simplu viața merge înainte exact cum era înainte. Adică, cum înainte aveai sâni, acum nu mai ai. Nu e niciun fel de problemă.
Mie îmi pare bine că s-a terminat totul. Faci toată monitorizarea aia de trei ani de zile. Mă rog, și acum merg în continuare anual la un singur control oncologic. Nu, n-am avut niciun moment chestia de regret sau că mă va schimba cumva. La mine, dorința de a trăi a fost mult mai important decât absolut orice.
-
Yes, I heard discussions. For example, there was a lady at chemotherapy. And when… because you spend quite some time at chemotherapy, people ask: so, what did you do, and how was it? And she asked me: aren’t you afraid that it has taken away part of your femininity? Exactly like that. I still remember it now, it… it seemed… I felt like hitting her in the head with something. I said: no, I don’t feel that it has taken away part of my femininity. My wish was to live and still is to live. I mean, no… putting everything else aside, I think that’s the most important thing.
In the summer of 2015… so, it’s been almost 9 years. I went for a routine check-up. I mean, it wasn’t… it’s just that my right nipple stayed a bit firmer than… and it continued to be firmer, after my menstrual period, a bit firmer than the left one. And I had an ultrasound done. They said we should also do a mammogram. After the mammogram, they sent me for a CT scan. And with the CT, I got the confirmation. They said: well, it’s on the nipple, and you need to have a total mastectomy, it’s mandatory. I mean, they couldn’t say we’ll do a sector resection like in other cases, like if I had a lymph node, or a cyst, or something like that. No. We have to perform total mastectomy. They said: you can have the surgery now, or you can have it in two months, meaning you can go on vacation and relax, don’t worry about it. I said: are you crazy? How can I wait so long when I know I have something? They said: don’t imagine it will develop that quickly. I said no, let’s do it, when can we? What’s the first available surgery date? They said: July 1st. It was the 27th, I think. There was the weekend in between.
I needed a contact person. So, I called my brother. I told him: well, here’s the deal, it’s true. No, let’s go for a second opinion. And we went for a second opinion, with another doctor, also an oncologist, and she said yes, it’s confirmed, the diagnosis is correct, that’s what you need to do.
They did a scintigraphy before the surgery. And during the scintigraphy, I met a lady who had had a similar surgery at 50 years old and was now 73 and had cancer in the other breast again, after 23 years. And I said, no way. I’ll have both of them removed. I don’t want to go through this a second time. And I went. The doctor came, and I told him: I want to remove both of them. Are you sure? Because, you know, let’s wait and see… I said yes, we’re removing both of them. Now, I wasn’t really affected by what happened. I mean, I took it as it was. It’s there, inside me, it has to be taken out, we have to get rid of it quickly and without any issues. We’ll do everything to survive, without worrying about other things related to appearance… how I’ll look… oh no… And I wasn’t… I mean, I didn’t stress much about it.
So, I said: total mastectomy. And he said: fine, alright. And we did the total mastectomy. They also did a biopsy on the other breast afterward, and it was fine. I mean, it was healthy, there was absolutely no problem with it. But anyway, the other tests had also shown that it was fine. But just to be sure…
It was stage 2. Well, they find that out after the biopsy. I had to undergo chemotherapy. I had lymph nodes involved, two lymph nodes were affected. That’s the problem with chemotherapy. Back then, it was terrible because the space was small, unsuitable. I mean, you had to sit on a chair, often with no space to move… you sat in the hospital hallway, I mean, well, in the ward, because there were so many people. The medication came late. They would call us early in the morning to do the tests. Then we waited until the tests were processed. After that, you would come the next morning, they would call you again at 7 AM, and sometimes the medication wouldn’t arrive until 3 PM. So, you just sat there. And then the nightmare with chemotherapy began.
I managed to go through the seven chemotherapy sessions, after which they said: since you had two lymph nodes removed, you should also do radiotherapy.
Even now, my parents don’t know. I mean… there was no point in telling them, considering they couldn’t help me with anything. Anyway, my mom lives in the countryside, she has a little house there. My dad was in Bucharest, but what could he do? Worry: oh my God, my child is dying! Like parents usually do - the first thing they think when they hear about cancer and other such diseases is that you’re going to die. Because it doesn’t help them in any way, absolutely no way, to know, and why would I burden them with that?
And it was very nice because my mom came to vote. It was… during that time, immediately after. And I was worried. I thought she’d notice. I put on a jacket. It was summer. No, she didn’t notice. I wore a regular t-shirt, and I thought, if she sees it, she sees it, I’ll tell her. It’s no big deal. I noticed she didn’t ask me anything. She didn’t realize. I think when you see someone, for example, you know, speaking of femininity, breasts are not the first thing you look at…
The best thing you can do is be friends with your body and always pay attention to what’s changed, how it’s changed, in terms of… I’m talking about appearance, about how you feel, and just go to the doctor, no matter if they’re good or bad… It’s not pleasant. But it helps.
No, it never bothered me that I had both of them removed, and it doesn’t bother me now either. And no, I don’t wear tops that aren’t fitted or loose clothes to… no. Life just goes on exactly as it did before. I mean, just like before when I had breasts, now I don’t. It’s not a problem.
I’m glad it’s all over. You go through all that monitoring for three years. Well, I still go for an annual oncological check-up. No, I never had any regrets or thought it would change me somehow. For me, the desire to live was far more important than anything else.